Convins cu greu si obosit dupa o zi de munca, stateam; …stateam la bar, parca prea plictisit de atata distractie si poate satul de aceeasi prieteni cu care ieseam de fiecare data. Eram la un bal la care nu aveam ce cauta, tarat de prieteni, un bal care avea sa imi aduca in viata mea ceva minunat.
Mi-am intors privirea spre stanga si atunci am observat-o… nu mai puteam sa fiu atent la nimic altceva, nu mai auzeam nimic, nu mai vorbeam cu nimeni, imi captase toata atentia, desi statea cu spatele. Pentru o clipa s-a intors, ce ochi, ce zambet, un zambet care te face sa crezi ca exista ingeri pe pamant, un zambet care mi-ar fi placut sa cred ca era pentru mine; dar nu, si-a indreptat privirea innapoi, spre scena unde se desfasura spectacolul.
Nu m-a observat, dar asta nu conta, atentia mea era acum dedicata ei, nu mai puteam sa ma gandesc la nimic, sa ma uit la nimic si la nimeni decat la ea, fapt observat si de prietenii mei mai “nelinistiti” care incercau cu disperare sa ma imbarbateze in a aborda aceasta faptura care ma captivase in totalitate.
A mai intors inca odata capul si atunci m-a vazut, a vazut ca ma uitam la ea, ma uitam fara nici un gand, prins de frumusetea ei, vrajit de faptura din fata ochilor. Am zambit si mi-a zambit innapoi, jucandu-se cu parul intr-un mod in care doar ea il face. Ne uitam unul la celalalt ca doi copii, ca si cum am fi fost singuri in aceea sala, ne jucam, ne amageam unul pe celalalt din priviri, fara a fi schimbat nici macar un cuvant.
Dar a plecat, si parca am fost cuprins de un scurt moment de gelozie, gelozie pentru o persoana pe care o vazusem doar, …ciudat, nu mi se mai intamplase pana atunci. Pentru cateva clipe, in care am cautat-o cu privirea prin sala in care ma simteam acum parca singur, m-am simtit ca si cum as fi pierdut pe cineva drag, ca si cum ne-am fi cunoscut de mult si acum m-a parasit. Dar am zarit-o, era acum in dreapta mea discutand cu cineva, cineva interesat de ea poate la fel ca mine.
Eram gelos, nervos si nu intelegeam de ce, nu o cunosteam, am schimbat doar cateva priviri, dar totusi aceste sentimente imi rascoleau deja trupul. Ma simteam tradat parca, dar faptul ca incepuse sa vina spre mine, in ideea de a trece sa ajunga unde era initial, mi-a facut sufletul sa se umple cu o fericire adolescentina, cu speranta ca o sa o cunosc.
In gandul meu incercau sa se nasca fraze si replicI de abordare dar degeaba, nu puteam sa gandesc, simteam doar ca e ceva special legat de ea. Ajunsa in dreptul meu i-am oferit posibilitatea de a trece dar ea a ales sa ramana.
Stateam acum unul langa altul si aflam detalii despre noi, eram si ne comportam ca doi adolescenti, ca doi indragostiti din liceu. Am dansat, am vorbit, ne-am cunoscut si am iesit intr-un final afara unde era mai liniste. Aici am continuat discutia si in momentul in care mi-a spus ca ar trebui sa plece m-am incumetat sa o sarutat, stiind si simtind ca o s-o revad, stiind ca e ceva deosebit din prima clipa in care am vazut-o.
A fost un sarut dulce, un sarut pe care l-am simtit pana in adancul sufletului meu, un sarut care mi-a confirmat ca ma indragostisem de ea, de Cristina mea.
